Cultura alunului

Cultura alunului

ÎNFIINȚAREA PLANTAȚIILOR DE ALUN

  • hazelnuts_01_wide-5fdb9eb5239dde93e19f8d61d68d1a30adb139e3-s6-c30Plantațiile comerciale la cultura alunului necesită terenuri în panta redusă, mecanizabile, profunde și bine drenate, iar în zonele secetoase, irigabile.
  • Este contraindicată plantarea alunului pe terenuri de pe care au fost defrișate în anul respectiv sau cel precedent specii de arbori sau arbuști care drajonează.
  • Alunul se poate cultiva dupa el însuși deoarece nu este influentat de fenomenul de oboseală a solului.
  • Dacă prezintă denivelări mai accentuate, terenul se niveleaza după o decopertare prealabilă și o scarificare, respectiv o decopertare ulterioară.
  • Drenajul este foarte important pentru reușita culturii alunului. De aceea după fertilizarea de bază (60-80 t/ha gunoi de grajd, 300 kg sulfat de potasiu și 600 kg superfosfat la hectar) terenul se desfundă sau se scarifică în sens dublu cu două-trei luni înainte de plantare.

Distanțe de plantare

  • P1130186Este necesar pentru cultura alunului înainte de plantare ca terenul să se niveleze cât mai bine și să se picheteze la 3-4 m între rânduri și 2,5 m pe rând când alunul se conduce aplatizat în gard fructifer și 4 m între rânduri, respectiv 3 m pe rând când se conduce sub formă de vas.
  • Forma de tufă nu este recomandată pentru plantații intensive deoarece imprimă vigoare mult mai mare comparativ cu monotulpina.
  • Densitatea plantelor pe ha este de 833 pomi în sistem clasic și 1333 în sistem intensiv.

Sisteme de conducere:

  • Alunul poate fi condus cu monotulpina sau cu mai multe tulpini.
  • Monotulpina are urmatoarele avantaje: reduce vigoarea plantei, permite suprimarea ușoară a drajonilor, tulpina are creșteri mai echilibrate, iar intrarea pe rod este mai timpurie.
  • Plantele conduse astfel sunt bine luminate și dau producții mari și constante.
  • Monotulpina favorizează mecanizarea lucrărilor în plantațiile de alun.
  • Alunul formează de regulă numai ramuri de schelet de ordinul I si II, iar pe acestea se află ramuri de semischelet și de rod.
  • Deși la alunii tineri lăstarii cresc destul de viguros (60-80 cm sau mai mult) ei nu prezintă lăstari anticipați.
  • Mai mult decât atât, polaritatea este slab exprimată, ca atare la alun nu se pune problema degajării vârfurilor șarpantelor.

Conducerea alunului sub formă de vas:

  • Acest sistem de conducere presupune formarea unui trunchi de cca. 60 cm și a unui număr de 4-6 șarpante, iar pe fiecare șarpantă câte 1-2 subșarpante.
  • Mărirea numărului de șarpante în coroană determină reducerea vigorii pomului.

Conducerea alunului în gard fructifer:

  • Se face foarte ușor datorită particularităților sale de creștere: așezarea mugurilor pe două rânduri, îngroșarea și alungirea lentă a elementelor de schelet, garnisirea bună a șarpantelor cu ramuri de semischelet și de rod pe toată lungimea lor, polaritatea slabă, flexibilitatea ramurilor. Unghiul de ramificare este variabil în functie de soi.
  • La soiurile Lambert roșu, Rotundă de Roma, Mari de Piemont, unghiul de ramificare este foarte mare (80-90º). Aceste soiuri se conduc ușor sub formă de palmetă cu brațe orizontale.
  • Soiurile Lungi de Spania, Gunsbbert, se pot conduce sub formă de palmetă etajată sau neetajată. Unghiul de ramificare în aceste cazuri este de 45-60º.
  • Soiurile Daviana, Webb premiat formează unghiuri de inserție mici care trebuiesc deschise prin dirijarea ramurilor pâna la vârsta de 3-4 ani.
  • Gardul fructifer se poate realiza și din plante conduse cu mai multe tulpini.

Conducerea sub formă de tufă:

  • Presupune menținerea a 6-8 tulpini la fiecare plantă a căror prelungiri anuale vor fi scurtate la 70-80 cm în vederea ramificarii.
  • În final înalțimea plantei va fi de 3-3,5 m.

ÎNTREȚINEREA PLANTAȚIILOR.

  • 5846347502_5d246fecf3_bÎntreținerea solului la alun dă rezultate bune în urmatoarele sisteme: ogor negru, ogor erbicidat, ogor combinat cu îngrasaminte verzi, iar pe terenuri accidentate cu suficiente precipitatii, țelina cu prelucrarea solului sub coroana plantei.
  • Prelucrarea solului se va face cât mai superficial 10-12 cm pentru a nu afecta sistemul radicular.
  • Dintre erbicide se recomandă Sultan sau Venzar preemergent, Rondup 3-4 kg/ha (se evită în perioada de vegetație sau atingerea frunzelor).

Fertilizarea pentru cultura alunului:

  • Cultura alunului răspunde bine la fertilizare. Mai mulți autori susțin că alunul dă producții bune dacă frunzele conțin 2,4-3,5% N; 0,15-0,40% P2O5; 0,6-2,5% CaO si 0,25-0,40% MgO.
  • În plantațiile tinere se recomandă administrarea a cca. 25-30 kg/ha N, 40-50 kg/ha P2O5, 80-100 kg/ha K2O. Potasiul va fi administrat sub formă de sulfat de K și nu de clorură de potasiu deoarece anionii de clor în concentrații mari sunt toxici pentru alun.
  • Dupa intrarea pe rod cantitățile de îngrașăminte chimice vor depinde de producție, consum specific și aprovizionarea solului. I.BOTA (1987) precizează că la o producție de 1800 kg alune și 2500 kg de lemn/ha, alunul absoarbe: 18,2 kg N, 9,1 kg P2O5, 12,3 kg K2O, 16,3 kg Ca.
  • Pentru condițiile țării noastre M.POPESCU și colab. (1993) recomandă anual ca doze orientative 100-150 kg/ha N, 80-100 kg/ha P2O5, 100-120 kg/ha K2O și la 3-4 ani odată 30-40 t gunoi de grajd.

Irigarea în cultura alunului:

  • În sistem intensiv și în zonele cu regim pluviometric deficitar irigarea duce la creșteri însemnate de producție.
  • Normele de udare respectiv norma de irigare se vor stabili astfel încât de-a lungul perioadei de vegetație umiditatea din sol să se mențină la 70-80% din capacitatea de câmp pe o adâncime de 50-60 cm.

Tăierile de fructificare:

Se vor urmări menținerea echilibrului dintre creștere și rodire prin îndepărtarea tulpinilor îmbătrânite, prin tăieri de reducție în lemn de 3-5 ani. Tăierile de fructificare se aplică toamna după căderea frunzelor.

Ramuri anuale de pe semischelet nu vor fi nici rărite, nici scurtate deoarece au în vârf mugure mixt eventual un grup de amenți, iar prin scurtarea acestora se diminuează recolta. Creșterile anuale viguroase nu se vor scurta, ele în anul urmator se vor transforma în semischelet purtător de rod.

O lucrare specifică cu ocazia tăierilor este îndepărtarea drajonilor și lăstarilor din colet.

Combaterea bolilor și dăunătorilor în cultura alunului: dintre boli mai păgubitoare sunt: virozele alunului (mozaicul alunului, atrofierea lăstarilor, atrofia fructelor, bacterioze (Psanthomonas corylina), micozele (Cytospora corylicola, Gleosporium corylii, Phyllactinia suffultta, Monilinia fructifera, Botrytis cinerea).

Dintre dăunătorii pentru cultura alunului amintim: gărgărița alunelor (Balaninus nucum) și viermele alunelor (Mellissopus latiffereanus). Pentru combaterea bolilor și dăunătorilor se fac stropiri în repaus și vegetație. După căderea frunzelor se face un tratament cu zeamă bordeleză 1% împotriva bacteriozei, iar în ianuarie – februarie un tratament cu zeama sulfocalcică 10% sau polibar 5% contra ouălor de afide, acarienilor, păduchilor țestoși și făinării.

În cursul vegetației se fac 4-6 stropiri cu insecticide și fungicide.

Produsele recomandate sunt:

  • Insecticide: Calypso, Mospilan, Decis
  • Fungicide: Topsin, Swich, Score;
  • Acaricide: Novadim Progress, Vertimec.

Recoltarea alunelor:

  • 370849Se face când fructele au ajuns la dimensiuni specifice soiului, iar pelicula ce separă sămânța de pericarp devine brun-roșcată. Recoltarea se face mecanizat sau manual cu sau fără involucru.
  • Recoltarea cu involucru se face la pomii tineri și la cei situați pe pante și pe teren înierbat. Îndepărtarea involucrului se face imediat deoarece mai târziu se desprinde greu de fruct. Recoltarea fără involucru se face când majoritatea fructelor au căzut pe sol de unde se adună manual sau mecanizat.
  • După recoltare alunele se expun 2-3 zile la soare, apoi se depoziteaza în încăperi aerisite, în straturi de cel mult 30 cm cu lopătarea zilnică în primele 2-3 saptamâni.
  • Cu ocazia condiționării conținutul în apa al alunelor trebuie redus la 5-6%. Astfel condiționate alunele se pot păstra un an în camere aerisite la temperatura de 21ºC și umiditatea relativă de 65% sau timp de 2-3 ani la 2-4ºC și umiditate relativă de 65%.

Print Friendly