Cresterea si fructificarea zmeurului

Particularitati de crestere si fructificare la zmeur

Zmeurul este un semiarbust (subarbust), la care sistemul radicular este relativ superficial şi bogat ramificat, format dintr-un rizom, din care pornesc rădăcini fibroase, purtătoare de muguri adventivi.

Sistemul radicular la zmeur

drajoni-zmeurÎn general, rădăcinile formează pe toată lungimea lor muguri, cu precădere pe porţiunile mai îngroşate, din care rezultă numeroşi lăstari-drajoni care înrădăcinează, se pot desprinde de planta-mamă şi constituie materialul de plantat.

Mugurii de pe rădăcini apar la început (prin luna iunie-iulie) sub forma unor mici proeminenţe albicioase care cresc rapid, se alungesc şi se acoperă cu nişte solzi – frunzuliţe modificate. Din ei cresc şi se formează drajonii, lăstarii scurţi, care după locul pe care-l ocupă, unii se dezvoltă şi formează tulpinile tufei, iar alţii se opresc din creştere, se usucă şi mor.

Drajonii sau lăstarii zmeurului

Drajonii, la apariţia lor, se hrănesc pe socoteala plantei-mamă, dar în scurt timp ei îşi formează rădăcini proprii (încă înainte de a apărea la suprafaţa solului) şi după ce-şi dezvoltă frunzele normale ei devin independenţi.

Capacitatea de a forma lăstari o are şi partea bazală a tulpinii la unele soiuri provenite din zmeu- rul negru american, din mugurii căreia iau naştere noi lăstari, noi tulpini.

Soiurile de zmeur au capacitate diferită de a forma drajoni, ea fiind în funcţie mai ales de specia din care ele au provenit. Astfel, soiurile provenite din zmeurul negru american (Rubus occidentalis L.) dau foarte puţini drajoni sau chiar deloc (soiul Kansas, Usanka), pe când soiurile provenite din celelalte specii emit un număr mare de drajoni (soiurile de zmeur Wilamette, Norna, Canby, Cayuga, Latham etc. ).

Soiurile de zmeur târâtoare, care nu emit drajoni îşi înrădăcinează vârfurile tulpinilor dacă aces- tea ajung în contact cu solul bine lucrat, acest mod de înrădăcinare fiind cunoscut cu numele de marcotaj în cap de pisică.

crestere-zmeur-18Partea aeriană este formată, în general, din tulpini neramificate, cu lungimea de 1,5-2 m şi privită individual la nivel de tulpină, are un ciclu biologic de doi ani, fazele de creştere şi fructificare suc- cedându-se cu repeziciune. În primul an se formează tulpinile, se diferenţiază lateral muguri micşti, iar în al doilea an fructifică şi apoi se usucă. Pornirea în vegetaţie nu este simultană la toate soiurile, existând diferenţe în funcţie de genotip.

Cele mai timpurii soiuri care pornesc în vegetaţie sunt: Radziejowa, Cayuga, Laska, Newburgh, Willamette, Golden Queen, Canby iar cele mai târzii soiuri de zmeur care pornesc în vegetaţie sunt: Glen Ample, Tulameen, Lloyd George, Romy.

Drajonii de zmeur cresc la început încet, apoi din ce în ce mai repede, odată cu creşterea temperaturii, atingând maximum în luna iunie. Încetinirea creşterii se face treptat, ea coincide cu înfloritul şi creşterea fructelor pe tulpinile de 2 ani, iar la sfârşitul lunii septembrie creşterea se termină.

La începutul creşterii unui lăstar, are loc atât creşterea apicală (prin vârf), cât şi cea intercalară (prin alungirea internodurilor). La formarea celui de al 6-7-lea internod, creşterea intercalară a părţilor inferioare încetează, iar spre toamnă are loc numai creşterea apicală.

????????????????????????????????????

Creşterea în grosime a lăstarilor (tulpinilor de un an) se face în tot cursul perioadei de vegetaţie pe toate internodurile, cu excepţia câtorva inferioare. Partea inferioară a tulpinilor anuale îşi termină îngroşarea la începutul lunii august, încetarea completă a îngroşării făcându-se simultan cu terminarea creşterii în lungime a internodurilor.

La terminarea creşterii, lăstarul se lignifică şi lemnul se maturează.  Maturarea se face de jos în sus şi adesea vârful lăstarului, al tulpinilor anuale, nu se maturează datorită în special vegetaţiei târzii de toamnă, ceea ce-l face să degere în timpul iernii.

crestere-zmeur-3Timpul terminării creşterii şi maturării lăstarilor este influenţat de starea vremii şi condiţiile de hrănire. Verile prea ploioase, mai ales în partea a II-a a lor, lungesc creşterea, şi maturarea lăstarilor este mai slabă. Tulpinile unei tufe de zmeur au apro- ximativ aceeaşi grosime. O tufă de zmeur este alcătuită dintr-un număr variabil de tulpini de un şi de doi ani. În anul întâi, o tulpină creşte şi îşi formează muguri de rod. În anul al doilea de viaţă, tulpina se ramifică, înfloreşte, rodeşte şi, imediat după fructificare, ea se usucă şi moare. Concomitent cu ramificarea şi rodirea tulpinilor de doi ani, de la baza tufei şi din mugurii de pe rădăcini se formează noi tulpini de înlocuire, procesul repetându-se cel puţin 10-12 ani fără semne de îmbătrânire.

Culoarea tulpinilor se schimbă odată cu vârsta; în tinereţe tulpinile de zmeur au de obicei o culoare verzuie-brună, iar la maturitate brună-cenuşie sau purpurie, în funcţie de soi.

zmeur-spiniTulpinile la zmeur, în secţiune transversală, sunt în general cilindrice şi au o măduvă destul de mare; ţesuturile lemnoase, nefiind prea puternice, nu pot asigura autosusţinerea tulpinii în anul doi sub greutatea fructelor, cultura necesitând sistem de susţinere.

Pe suprafaţa tulpinilor de zmeur se găsesc, în majoritatea cazurilor, ghimpi aciculari (mici ţepi) numiţi sarmenţi, printre care se află adesea numeroşi peri setacei (peri groşi, rari şi rigizi), cu glande stipelate sau glabre.

Tulpinile ce alcătuiesc tufa pot fi erecte (Heritage, Cayuga, Glen Ample) sau la unele soiuri vârfurile tulpinilor sunt arcuite (Veten, Tulameen, Lloyd George), dând tufei aspectul de răsfirat. Unele soiuri au tufa deasă (Cayuga, Willamette, Norna), altele rară (Canby, Tulameen); unele au tufa înaltă (Tulameen, Glen Ample), altele scundă (Polka, Polana, Romy, Indian).

Sistemul foliar – frunzele la zmeur

rubus-idaeus2Frunzele sunt caduce, imparipenat – compuse, cu 3-5 mai rar 7 foliole (foliola terminală şi cele inferioare sunt cele mai mari), peţiolate, stipelate (cu 2 mici frunzuliţe la locul de prindere de ramură), glabre sau păroase, verzi pe partea superioară şi alb-argintii, tomentoase (acoperite de un puf fin), pe cea inferioară. Uneori foliolele sunt încreţite (Heritage, Premo, Rathbun), putând fi mari (Glen Ample, Tulameen) sau mici (Cayuga, Wilamete) etc. Pe o tulpină de un an de zmeur se formează în medie 40-43 de frunze. Cele mai mari frunze se află la mijlocul tulpinii de un an. Creşterea unei frunze are loc în 30-32 de zile.

Mugurii la zmeur

muguri-zmeurLa baza frunzelor se formează de obicei doi muguri, mai rar 3, seriali (aşezaţi unul după altul, în serie), de formă turtită, unul bine dezvoltat şi cei secundari (unu sau doi) mai mici şi mai puţin dez- voltaţi. Din aceşti muguri, în anul următor formării, se dezvoltă 1-2, dând lăstari fructiferi, iar cel slab dă numai o rozetă de frunze. Mugurii situaţi de-a lungul tulpinilor dau ramificaţii diferite, corespunzătoare poziţiei pe tulpină şi fazei de creştere în care s-au format.

Astfel, mugurii formaţi în faza creşterii intensive a lăstarului, situaţi către bază, sunt vegetativi şi dau naştere la lăstari nefruc- tiferi cu tendinţă puternică de creştere; mugurii formaţi în faza creşterii încetinite, situaţi la mijlocul tulpinii şi la vârf, sunt muguri micşti şi vor forma lăstari din ce în ce mai slabi, dar cu inflorescenţe. La început, acestea apar numai în vârful lăstarului, apoi pe toată lungimea lor, ultimii lăstari fiind exclusiv îmbrăcaţi numai cu flori. Deoarece lăstarii dinspre vârful tulpinilor asigură cea mai mare parte din producţie, prin modul de conducere a plantelor trebuie asigurate condiţii cât mai bune de formare a acestor lăstari.

crestere-zmeur-8Din mugurii situaţi la bază se dezvoltă lăstarii cei mai viguroşi, dar fără rod, pe când din cei din vârf, lăstarii cei mai scurţi, sunt cei mai productivi.

În mod obişnuit mugurii nu cresc în anul când se formează, ci în anul următor şi, ca urmare, tulpinile de un an nu au ramificaţii. Există totuşi unele soiuri de zmeur care au o dezvoltare foarte rapidă  şi care îşi formează muguri precoci (De prusia, Veten), la care mugurii micşti de pe vârful tulpinilor anuale pornesc în creştere în anul formării, dând naştere unor raceme florale care leagă fructe în a doua parte a verii şi la începutul toamnei. Este vorba de soiurile remontante care sunt capabile să asigure o producţie secundară de fructe, în septembrie, pe vârful lăstarilor în creştere. În anul următor, din mugurii situaţi sub porţiunea terminală, care a rodit şi s-a uscat, se formează ramificaţii fructifere, această tulpină rodind a doua oară. Aceste soiuri de zmeur sunt numite soiuri bifere (dau 2 producţii pe un sezon de vegetaţie).

Inflorescențele la zmeur

crestere-zmeur-4Inflorescenţa la zmeur este o cimă şi aceasta poate fi: compactă, rară sau răsfirată. Pe o tulpină apar, în funcţie de soi, de la 7 inflorescenţe (Romy, De Prusia) până la 32 de inflorescenţe (Golden Queen).

Inflorescenţa se formează pe un lăstar în curs de creştere. Într-o inflorescenţă apar la început pedunculii florali de la vârf, apoi cei laterali, iar pe pedunculi se deschid mai întâi florile de la vârf.

Când ultimele flori se deschid, pe vârful lăstarilor, primele fructe formate ajung la maturitate, găsind pe o tulpină, în acelaşi moment, flori, fructe verzi şi fructe mature.

Datorită perioadei lungi de înflorire, zmeurul este o foarte bună specie meliferă. Înfloresc de timpuriu soiurile: Laszka, Cayuga, Radziejowa, Sokolica, Viking, Canby şi târziu soiurile: Glen Ample, Veten, Tulameen, Lloyd George, Newburgh, Golden Queen.

Perioada de înflorire este lungă – de circa 20 de zile la soiurile: Glen Ample, Veten, Tulameen şi scurtă – de circa 10-12 zile la soiurile: Laska, Cayuga, Norna, Canby.

crestere-zmeur-5O inflorescenţă este formată din 3-7 flori (Berlin, Lloyd George), ajungând până   la 7-17 flori (Laska, Glen Ample, Tulameen).

Florile sunt hermafrodite, mai rar unisexuat-monoice sau dioice prin avortarea părţilor florale. Corola este alcătuită din 5 petale de forme şi mărimi variabile, de culoare albă, roză sau roşie. Receptaculul este convex alungit, staminele numeroase sunt aşezate în mai multe cercuri, fixate de marginea receptaculului. Floarea are mai multe carpele, rareori una-două, libere, cu câte 2 ovule. Soiurile de zmeur sunt autofertile, cu mici excepţii (Baumforth, Anatol, Gagarin).

Înflorirea zmeurului, ca de altfel şi maturarea fructelor, este eşalonată, ea începe din partea de vârf a lăstarilor şi se continuă treptat către mijlocul lui. Fiecare pistil, după fecundarea ovulului, se trans- formă într-o drupă  mică (drupeolă). Drupeolele sunt strâns unite şi formează fructul compus, polidrupa (zmeura) de culoare diferită, de la galben la negru. Nu sunt apreciate pentru consum proaspăt sau industrializare soiurile la care drupeolele nu sunt bine prinse între ele şi la recoltare fructul împrăştie în drupeolele componente. Numărul drupeolelor la un fruct variază între 32 şi 109 bucăţi.

Fructele la zmeur

crestere-zmeur-10Fructele de zmeur au o mărime cuprinsă între 13-20 mm şi 3-10 g. Drupeolele care alcătuiesc fructul au o mărime variabilă cuprinsă între 3 mm (Heritage, Golden Queen, Norna) şi 5 mm (Glen Ample, De Septembrie, Taylor, Tulameen). La un fruct pot fi de la 40 de bucăţi (Detitschland, St. Walfried) până  la 100-200 de bucăţi (Englezesc, De Prusia, Rubin).

Forma fructelor este conică, cilindrică sau sferică. Zmeura are culoarea roză, albă, galbenă până la negricioasă. Zmeura este un fruct foarte aromat şi apreciat de consumatori, atât ca fruct proaspăt, cât şi ca fruct prelucrat.

Durata maturării fructelor variază între 33 şi 50 de zile la nivel de soi. Soiurile cu maturarea cea mai timpurie sunt: Radzejowa, Cayuga; timpurie: Veten, Canby şi târzie Glen Ample, Golden Queen.

Zmeurul intră devreme pe rod, practic din anul doi de viaţă, când asigură producţii de 2-3 t/ha. Producţia unei plantaţii de zmeur creşte treptat începând din al doilea an de plantare, atinge maximum în anii 4-5 de la plantare. Produce economic o perioadă de 10-12 ani, în jur de 7-8 sau chiar 10 t/ha, după care producţia scade şi cultura trebuie defrişată. Planta are o longevitate de 15-20 de ani.

Recoltarea se face în numeroase reprize, uneori până la 10. Producţia este în funcţie de condiţiile naturale, agrotehnică şi soi.

Print Friendly