Cerintele zmeurului fata de clima si sol

CERINŢELE ZMEURULUI FAŢĂ DE FACTORII DE MEDIU

malina_Laszka_2Pentru a cunoaşte mai bine comportarea soiurilor de zmeur faţă de factorii naturali trebuie mai întâi de semnalat că speciile din flora spontană sunt plante provenite din zona nordică, cu climă rece şi temperat-rece. Ele au luat naştere şi s-au dezvoltat în condiţiile unei veri scurte şi răcoroase, a zilei lungi şi a unei lumini difuze (ca plante de pădure din etajul inferior).

Soiurile nobile, moştenind caracterele plantelor spontane, prin luare în cultură s-au adaptat la condiţiile noi oferite de om, fiind mult mai pretenţioase la factorii naturali decât părinţii lor.

Soiurile de zmeur cresc în toate regiunile din ţara noastră, însă rodesc bine şi dau producţii mari numai în regiunile mai răcoroase, dar nu extrem de reci, unde temperaturile de iarnă nu sunt foarte scăzute, iar cele de vară prea ridicate.

Cerintele zmeurului față de temperatură

laszka 3Zmeurul este puţin pretenţios la căldură, găseşte condiţii bune de creştere în zona colinară şi mai puţin în zona de câmpie, deși multe soiuri se adaptează și aici. În anii cu geruri mari, la anumite soiuri degeră vârful tulpinilor anuale, care sunt mai puţin lemnificate. Zmeurul, având o perioadă de vegetaţie lungă, nu îşi maturează bine lemnul în toate toamnele, de aceea în cultură trebuie asigurate condiţii bune pentru maturare, după recoltarea fructelor.

Zmeurul suportă iarna temperaturi scăzute de până la -30°C în flora spontană şi de -24…-25°C în cultură, fără a pierde mugurii de rod. Temperatura medie anuală trebuie să fie de 8-10,5°C pentru zmeurul de cultură, chiar dacă în flora spontană creşte la temperaturi mult mai mici. Optimul termic în perioada de vegetaţie este de 15-20°C.

Observaţiile făcute la Staţiunea Experimentală  Cluj, asupra unor soiuri de zmeur, referitoare la rezistenţa la ger arată că sunt mai sensibile soiurile: Romy, Golden Queen, Deutschland şi mai rezistente soiurile: Viking, Latham, De Septembrie şi Rubin. S-a constatat că lemnul nu este afectat de gerurile din timpul iernii care survin treptat şi normal, ci de schimbările bruşte de temperatură. La gerurile mari, când nu sunt afectate tulpinile, sunt distruşi de obicei mugurii principali şi scapă cei secundari care asigură recolte aproape normale de fructe.


crestere-zmeur-19Temperatura influenţează pornirea în vegetaţie şi parcurgerea fenofazelor.
  Astfel, umflarea mugurilor are loc când suma temperaturilor  active (temperaturi peste pragul biologic de 5-5,5°C) este de 40-50°C. Dezmugurirea începe când suma temperaturilor active este 67-76°C. Fenofaza înfloritului debutează în urma acumulării unei sume medii de 586-775°C pentru zmeur, iar pentru maturarea fructelor sunt necesare  1.115-1.275°C, ceea ce corespunde cu 23-33 de zile după umflarea mugurilor.

Soiurile de zmeur nu suportă temperaturile ridicate în vară şi cu o perioadă prelungită de secetă.

Cerintele zmeurului față de apă

irigare-zmeurFaţă de apă, zmeurul este mai pretenţios, având nevoie de cantităţi mari de apă pentru a creşte şi fructifica normal. În zona de câmpie nu se pot obţine rezultate bune fără asigurarea apei prin irigare. Nu suportă seceta şi nici stagnarea apei în sol. Cantitatea de 600-700 mm precipitaţii asigură creşterea şi fructificarea zmeurului, iar cantitatea de 700-900 mm apă sub formă de precipi- taţii sau apă de irigare asigură recolte bogate şi de calitate corespunzătoare.

Cerințele zmeurului față de lumină

Cerinţele faţă de lumină sunt modeste, natural creşte şi la semiumbră, în pădurile rărite sau în luminişuri. Pentru a obţine recolte de calitate, necesită cultivarea pe soluri bine luminate.

În lipsa luminii vegetează greu, nu-şi maturează bine lemnul, diferenţiază puţini muguri de rod şi producţia este mai mică şi de calitate mai slabă.

Cerințele zmeurului față de sol

FAMILYZmeurul nu este pretenţios faţă de sol, poate valorifica solurile subţiri, scheletice, dar bine drenate.

Pentru cultura zmeurului, cele mai potrivite terenuri sunt cele de pe versanţii sudici, sud-estici şi estici, din regiunile cu umiditate suficientă. Pe terenurile însorite, calitatea fructelor este superioară (aroma, dulceaţa), iar lăstarii îşi maturează foarte bine lemnul. Sunt nefavorabile culturii zmeurului terenurile expuse curenţilor reci şi vânturilor puternice, mai ales în timpul iernii.

Pentru o cultură rentabilă însă se recomandă solurile argilo-nisipoase bogate în substanţe nutritive, destul de adânci, cu pH-ul de 5,6-6,8, cu pânza de apă subterană la cel puţin 0,5-1 m adâncime şi cu conţinutul în calcar sub 15%.

Solurile nisipoase sau prea acide trebuie amendate cu calcar, cel puţin 1-2% calciu/ha pentru ameliorarea însuşirilor fizico-chimice.

Realizat cu Lumia Selfie

Solurile în care apa stagnează temporar nu asigură reuşita culturii, iar cele nisipoase bine fertilizate cu îngrăşăminte organice sau cele de turbă sunt bune cu condiţia ca acestea să fie bine irigate pe timpul verii. Solurile de aluviuni sunt foarte bune.

Pe unele soluri însă plantele manifestă unele per- turbări fiziologice: cloroză marginală, creşteri mici, înroşirea limbului etc., din cauza carenţei unor elemente sau microelemente. Pentru corecţia dezechilibrelor nutriţionale se intervine prin fertilizări radiculare organice şi minerale de azot, fosfor şi potasiu şi fertilizări foliare pentru microelemente, prin pulverizarea pe frunze a unor soluţii care conţin: bor, zinc, magneziu sau fier.

Print Friendly